Legea aplicabila contractelor cu parte romana

Legea aplicabila contractelor

În ceea ce Codul civil român, mentionam ca acesta permite părților să stabilească in conținutul unui contract internațional, legea aplicabilă în respectivul contract.
Legea aplicabilă trebuie să fie menționata în mod expres sau sa rezulte în mod clar din conținutul sau circumstanțele sale. Există două metode pentru părți de a-și exprima voința: o alegere explicită (prin menționarea efectivă a acestor informații în contract sau anexă) sau o alegere tacită. Elementele folosite pentru deducerea unei eventuale alegere tacită a părților sunt următoarele:
– Folosind noțiuni sau instituții specifice numai unui anumit sistem juridic de drept.
– Trimiterea la o procedură utilizată numai într-o anumită țară poate plasa contractul în sistemul juridic aferent acelei tari;
– Semnarea contractului într-o anumită limbă poate indica o alegere a părților, însă acest lucru nu este considerat ca fiind foarte relevant.

În cazul în care părțile nu au desemnat în mod expres sau tacit o competență judiciară aplicabila care sa reglementeze contractul, instanta de judecata va trebui să ia o decizie în acest sens, pe baza unor criterii obiective.

Principalele criterii sunt raportate la legea statului cu care contractul are legături mai puternice.
Aceasta este o soluție mai recentă, o influență a dreptului anglo-saxon (noțiunea considerată ca fiind „lege corectă”). De exemplu, un contract este mai puternic legată de legea statului în care debitorul are – la data executarii contractului – domiciliul legal / sediul social.

Criteriile secundare vor fi aplicarea legii locului în care este semnat contractul. În cazul în care contractul este semnat de părți prin corespondență, se consideră a fi semnată în starea părții care a inițiat oferta de a contracta, oferta care a fost acceptată.

Distribuie articolele noastre:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *