Partajul succesoral voluntar

Dacă toţi moştenitorii sunt prezenţi şi au capacitate de exerciţiu deplină, partajul se poate realiza prin bună învoială. Dacă printre bunurile succesorale se află imobile, convenţia de partaj trebuie încheiată în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute. Dacă nu sunt prezenţi toţi moştenitorii ori dacă printre ei se află minori sau persoane puse sub interdicţie judecătorească, ori persoane dispărute, atunci se vor pune sigilii pe bunurile moştenirii în cel mai scurt termen, iar partajul voluntar se va realiza cu respectarea regulilor referitoare la protecţia persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă ori privitoare la persoanele dispărute.

Efectul declarativ (retroactiv) al partajului voluntar. Indiferent daca partajul se face prin bună învoială sau judiciar, fiecare comostenitor este prezumat că a moştenit singur şi imediat toate bunurile care compun partea sa, ori care i-au fost atribuite prin licitaţie şi că n-a avut vreodată proprietatea celelorlalte bunuri ale succesiunii. Caracterul declarativ se aplică si dacă indiviziunea provine din alte cauze decât succesiunea, inclusiv în cazul împărţirii bunurilor comune ale soţilor în timpul căsătoriei sau după desfacerea acesteia.

Astfel, ca efect al partajului, dreptul asupra cotei ideale din masa bunurilor indivize devine un drept exclusiv asupra unui bun singular sau a mai multor bunuri determinate în materialitatea lor. Fiecare coidivizar devine proprietar exclusiv al bunurilor ce i-au fost atribuite, considerându-se că le-a dobândit direct de la defunct din momentul deschiderii succesiunii şi că  n-au fost in proprietatea celorlalţi coindivizari. Asadar, prin împărţeală nu operează un transfer de drepturi între coindivizari, ei neavând unii faţă de alţii calitatea de avânzi cauză (habentes causam), defunctul fiind autorul lor comun. Altfel spus, se consideră că fiecare copărtaş este având-cauză al defunctului şi nu al celorlalţi copartajanţi. Drepturile comoştenitorului exista în formă exclusivă de la decesul autorului lor si se declară prin partaj, care-i stabileşte obiectul. De aceea, partajul are caracter declarativ de drepturi, nu translativ si retroactivează până în momentul deschiderii moştenirii.

Partajul produce efecte declarative doar cand are ca obiect proprietatea, nu si folosinţa bunurilor. De altfel, dacă partajul se realizează prin vânzarea bunurilor către o terţă persoana (prin bună învoială sau prin licitaţie publică), înstrăinarea va avea efect constitutiv, cu toate consecinţele potrivit dreptului comun (terţul va fi succesorul în drepturi ai coindivizarilor, nu al defunctului; daca înstrăinarea voluntară are ca obiect un teren, actul trebuie să fie încheiat în formă autentică. Codul civil consacră efectul declarativ al partajului, cu consecinţe opozabile faţă de terţi, dar numai în privinţa bunurilor care au fost atribuite în proprietate comoștenitorilor.

Distribuie articolele noastre:

Comments 1

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *